Roirea naturala -fenomen

Instinctul natural de roire - roirea naturala

Prin roirea naturală a familiilor de albine se înțelege acțiunea prin care  o matcă sau mai multe mătci nefecundate, o parte din albine și trântori părăsesc stupul și dau naștere la un roi natural. Dacă ținem cont de ordinea în care părăsesc stupul și de marimea acestora le putem împarții în: roiuri primare, roiuri secundare și roiuri tertiare.

- roiurile primare, se caracterizează prin faptul că albinele ce constituie roiul sunt în proporție de mai mult de 50% din populația stupului și de regulă acesta părăsește stupul după căpăcirea primelor botci.

În funcție de situație acest roi poate avea o singură matcă, (matca vârstnică ), sau mai multe mătci, (mătci nefecundate).

Cea dea doua situație se întâlnește atunci când datorită timpului nefavorabil roirea se produce cu întârziere  sau matca vârstnică din diferite cauze nu mai poate zbura, ori  când datorită vârstei nu mai este viabilă. În  40% din situațiile de roire, roiul primar pleacă cu mai multe mătci, mătci nefecundate, matca bătrâna fiind eliminată.

- roiurile secundare, caracterizate de faptul ca sunt constituie din o mică parte din fosta populație a stupului și una sau mai multe mătci nefecundate.

- roiurile tertiare, caracterizate de faptul ca sunt foarte mici ca populație și la fel ca roiurile secundare pot avea una sau mai multe mătci nefecundate.
Roiurile naturale părăsesc stupul în zilele călduroase cu timp frumos, între orele amiezii. După ce albinele împreuna cu una sau mai multe mătci ies din stup, se rotesc în apropierea stupului și caută un loc potrivit de care să se prindă. După o perioadă de timp care poate fi de câteva ore până la cateva zile perioadă în care albinele își găsesc un adăpost, își iau zborul și se deplasează la noul adăpost.

Fenomenul de roire se termină odată cu eclozarea ultimilelor mătci  existente în stup. După terminarea procesului de roire în stup rămân foarte puține albine, mulți trântori și de cele mai multe ori nu au regină, fiind orfane.

de ce roiesc albinele

La prima vedere motivul pare a fi cât se poate de banal; familia respectiva a ajuns la putere maximă, timpul este optim și ea urmează calea naturală de înmulțire.

În practica apicolă sa dovedit că si starea de sănătate poate fi cauză determinantă în fenomenul de roire.

Cel mai adesea se întâlnesc situații în care stupi foarte foarte puternici rămân doar cu o mica parte din fosta populație, foarte mulți trântori și fără regină. Ne întrebăm ce s-a întâmplat?

Albinele prin natura lor urmând instinctul natural de înmultire, atunci când timpul este optim și condițiile de roire sunt întrunite vor roii indiferent de rasă, de varsta mătcii sau modelul de stup folosit . 

Conditiile de roire sunt : populatia de albine care stationeaza in stup trebuie sa depaseasca cu mult puietul aflat in ingrijire, perioada a anului optima (lunile mai si iunie ) ,rezerve foarte mari de mire (uneori cuib blocat ). Mai altfel spus daca un stup cu populatie foarte mare care in timpul culesului nu mai are spatiu pentru depozitare negresit va intra in frigurile roitului , proces ireversibil pe cale naturala. Doar interventia prompta si la timp a apicultorului poate incetinii sau anula procesul de roire. Nu exista rasa de albine neroitoare, toate roiesc. Prolificitatea matcilor indiferent de rasă, spațiul disponibil în acel moment, modelul stupului folosit , și rezervele de hrana și cel mai important: perioada anului (lunile mai si iunie ) sunt factorii importanti ce determina roirea.  

Ca o caracteristica specifica tuturor raselor de  albine, prolificitatea mătcilor este factorul principal ce determină  evoluția  și nivelul de performanță al familiilor respective. 

Matca este singura femela ce poate depune oua fecundate, iar capacitatea ei de adepune oua constant  în numar foarte mare este factorul cheie în a menține familiile puternice, de a realiza producții mari de miere în timpul principalelor culesuri, dar în același timp este și factorul ce poate determina  perpetuarea speciei  prin înmulțirea prin roire naturală.

Situațiile de roire cel mai des întalnite sunt:

-         Roire prin  suprapopulare, datorata lipsei spațiului ,

Mătcile cu prolificitatea cea mai mare  prezinta cel mai mare risc de roire in conditiile in care spatiul de dezvoltare al familiei respective nu este dimensionat corespunzator proportional cu dezvoltarea familiei de albine.

In situatia data dezvoltarea familiei de albine dupa perioada de iernare dupa ce majoritatea  albinelor ce au iernat, au fost inlocuite, se face in salturi. Matca avad capacitatea de a depune foarte multe oua in 24h face ca spatiul destinat cresterii puietului sa fie ocupat intro perioada scurta de timp, dupa care pana la eclozarea puietului in masa va trece o perioada de cateva zile in care matca va avea o perioada de relaxare. Odata cu eclozarea in masa a puietului  in ritmul in care au fost depuse ouale  , matca mareste din nou ponta si depune oua in tot spatiul  disponibil. Daca spatiul familiei respective a fost marit la timp, dupa aproximativ trei saptamani  odata cu eclozare in masa a unei noi generatii de puiet se produce un nou salt de dezvoltare, aspect ce face ca evolutia familiei respective sa fie imprevizibila si de cele mai multe ori se termina cu declansarea instinctului de roire.

Matcile cu prolificitate medie, depun oua in numar ceva mai mic decat  cele cu prolificitate mare dar constant in timp.

In cazul acestor matci evolutia  este uniforma  pe toata perioada de dezvoltare, fiind mai usor de urmarit in timp. Nivelul maxim de dezvoltare al unei familii  normal dezvoltata dupa perioada de iernare, cu matca cu prolificitate normala (medie) este atins de obicei dupa solstitiu  de vara  cand ziua incepe sa scada in raport cu noaptea, fapt ce duce la amanarea  roirii pentru anul urmator, si doar in cazul familiilor ce au dupa perioada de iernare  un nivel  mai mare de dezvoltare  ajung la nivel maxim in perioada optima roirii , familii care dealtfel si roiesc. De regula familiile de albine ce ating nivelul maxim de dezvoltare dupa solstitiul de vara nu mai roiesc, dar se pot intalnii si exceptii cand famiilii de albine roiesc chiar in august , aceste cazurii find raritati.
  

-         Roire datorata atingerii nivelului maxim de dezvoltare

Odata cu primele culesuri din natura, cand nectarul si polenul este prezent in cantitati foarte mari, matca este hranita din abundenta, depune din ce in ce mai multe oua.  Albinele tinere eclozeaza din ce in ce tot mai multe. Matca  ajunge sa depuna peste  2000 oua/zi, populatia stupului ajunge la apogeu, albinele atarna pe stup si in fata stupului sub urdinis, albinele doici ajung sa ingrijeasca cate 3-4 de o larva. Se atinge nivelul   maxim de dezvoltare pe care il poate asigura matca respectiva. Dupa acest moment  albinele cladesc nenumarate botci, botci in care matca va depune oua. Se declanseaza procesul de roire, matca inceteaza ouatul, isi micsoreaza abdomenul si se pregateste de zbor, albinele inceteaza culesul indiferent de existenta  sau amploarea acestuia. Dupa capacirea primelor botci , daca vremea este prielnica , matca va pleca cu mai mult de jumatate din populatia stupului, urmand ca dupa elozarea primelor matci sa plece roi dupa roi pana ramane stupul doar cu cateva albine si multi trantori.

Este specific matcilor cu prolificitate medie si mare la care varsta nu mai conteaza. Se intalneste la familiile care ies din perioada de iernare cu o populatie foarte mare si  ating nivelul maxim de dezvoltare inainte ca ziua sa inceapa sa scada in raport cu noaptea.

-         Roire  datorata   prolificitati scazute a matcilor 

Este specifica  matcilor  batrane,  matci  cu varsta mai mare de doi ani , matci cu sau fara infirmitati  sau matci de salvare.

Familiile acestor  regine,  dupa perioada de  iernare se dezvolta normal. Odata cu debutul primaverii matca este hranita abundent , depune din ce in ce mai multe oua, populatia stupului este tot mai numeroasa, ajunge sa ocupe in totalitate cuibul. Dupa o perioada de timp  matca “oboseste”, nu mai poate  mentine ritmul si incepe sa depuna din ce in ce mai putine oua. Albinele tinere eclozeaza intr-un numar foarte mare, matca fiind epuizata nu poate depune oua in locul tuturor celor care au eclozat, iar albinele culegatoare  vor depozita nectarul in spatial neocupat de puiet. Acest aspect va duce la blocarea cuibului , se ajunge la nivelul maxim de dezvoltare pe care il poate asigura matca respectiva, albinele doici din ce in ce mai multe, vor avea din ce in ce mai putine larve in intretinere fapt ce determina declansarea fenomenului de roire. albinele doici vor cladii un numar relativ mic de botci de roire (10-30) Roirea in aceasta situatie are loc doar in perioada propice roirii (lunile mai iunie ). Daca fenomenul de "obosire"al matcii se face simtit in lunile iulie- august albinele procedeaza la schimbarea linistita a matcii.

-          Roire datorata lipsei de cules  

Familii de albine dezvoltate normal, matci cu prolificitate buna, depun constant un numar impresionant de oua, exista cules abundent , albinele apte de zbor participa in totalitate la cules , in stup sunt doar albinele tinere  doici  ce ingrijesc de cresterea puietului. Exista un echilibru perfect intre numarul de albine doici si numarul de larve aflate in ingrijire. Se acumuleaza rezerve  importante de hrana. Incet culesul se epuizeaza , albinele tinere zburatoare neavand ce culege raman in stupi si maresc numarul albinelor doici. Dintr-o data apare un dezechilibru intre albinele tinere doici si numarul larvelor aflate in ingrijire. Daca situatia persista mai mult timp se declanseaza procesul de roire.

Aceasta este o situatie atipica se intalneste in perioada propice roirii  de obicei la culesul de rapita cand timpul este nefavorabil culesului si albinele stationeaza prea mult in stup , sau dupa inflorirea salcamului cand din diferite motive  nu se poate extrage mierea la timp.