Tratamente cu antibiotice in stupina (administrare oxitetraciclina albine)

Când și cum tratăm albinele, 

Nu de puține ori, la un control amănunțit în stupină se constată, că anumite familii de albine, prezintă probleme legate de evoluție. Apicultori cu, sau fară experiență, de cele mai multe ori dau vina pe mătci. Oare așa să fie ? Puiet răzleț, familii depopulate, aspectul puietului căpacit neuniform, fagurii de culoare închisă cu aspect murdar, rezerve foarte mici de miere. 
Cauza ?... Multi apicultori vor spune că matca  nu este de calitate, sau este  bătrână!

Foarte mulți stupari pretind cu insistență că în stupina d-lor nu există probleme de sănatate și doar mătcile sunt vinovate. Dacă se analizează cu atenție se constată ca nu mătcile sunt vinovate și alta este cauza problemelor.
De cele mai multe ori este vorba despre boli ale albinelor adulte, boli care determină  depopularea familiilor de albine prin:

- scurtarea perioadei de viață a albinelor adulte.

- micșorarea capacitații de creștere a puietului, fapt ce se resimte în aspectul puietului căpacit și în numarul de albine tinere eclozate. (În stupii unde albinele adulte sunt bolnave, și puietul este bolnav.
 O parte din larve nefiind îngrijite vor murii, provocând infecții la nivelul fagurilor, infecții care la randul lor vor afecta și mai mult viitorul puiet  aflat în stadiul de creștere);

-dezertarea albinelor relativ sănatoase spre alte familii vecine la care starea generală este buna. (Imaginați-vă  ce se întampla cu mult timp în urmă, cu oamenii care se simțeau sănătoși și amenințați de înbolnavire în masă, într-un sat cuprins de ciumă, sau altă boală contagioasă și periculoasă din trecut.Vă puteți imagina, cei care puteau fugii, fugeau cât îi țineau picioarele, cât mai departe de satul cu pricina. Exact așa se întamplă și cu un stup aflat în suferință)

Așadar de la o boală a albinelor adulte se ajunge la mortalitate excesivă în rândul puietului fapt ce determină o depopulare masivă  a familiilor respective.
Majoritatea stuparilor pretind ca nu au mortalitate la nivelul puietului, pentru simplu fapt că d-lor nu văd larve moarte, sau pentru  ca nu este prezent mirosul acru sau de cadavru în descompunere.
În primul rând trebuie făcută o precizare: aproape întodeauna larvele ce mor, sunt larve de vârstă fragedă, 1 zi sau chiar imediat după eclozare, larve ce ce foarte greu pot fi distinse cu ochiul liber. Încă un incomvenient, fie că este o larvă vie sau moartă nu se mișcă. Albinele detectează larvele moarte mult mai repede decat ar putea-o face apicultorul și  cele care au decedat sunt scoase de catre lucratoare, iar în locul lor matca depune alte ouă, din care vor ieșii alte larve dar de vârstă diferită de cele aflate în vecinatate, fapt ce face ca aspectul puietului căpăcit să fie pestriț și nu uniform.
Situațiile descrise în literatura de specialitate ca: larve de culoare cafenie, sau miros puternic de cadavru în descompunere, sunt cazuri foarte grave, când albinele sunt total depașite de situație, sau altfel spus  boala este în ultima fază.

În situațiile foarte grave, se poate ajunge ca dintr-o familie de albine normală ce are puiet  pe 6-7 faguri să ramană cu albine foarte puține, albine ce nu pot acoperii în întregime  ramele cu puiet.

Cum tratam astfel de familii?

Cu indiferență, de cele mai multe ori, de teamă ca un tratament medicamentos se va regasii în mierea marfă și implicit vor fi restricții la livrarea mierii.

Si totuși ce facem? cum le tratăm, sau se merită efortul spre a fi tratate?
În astfel de situații există doua variante de tratament:
- clasic, prin folosirea de medicamente,
- sau bio, prin desfințarea familiilor respective și topirea fagurilor (majoritatea stuparilor ce se pretind a fi împotriva medicamentelor antibiotice ezită să desfințeze familiile bolnave).
În situația în care numărul familiilor cu evoluție deficitară este mic maxim 10%, este mai profitabil ca familiile respective să fie desființate prin gazare cu sulf, fagurii să fi topiți, iar stupii și restul echipamentului sterilizat, sau dezinfectat. 

În varianta clasică trebuie avut în vedere riscul pe care îl presupune folosirea de "substanțe intezise" adică antibiotice. Pentru a minimaliza sau chiar elimina acest risc se va utiliza o cantitate  cât mai mică de medicament, cantitate pe care albinele să o consume în cel mai scurt timp, dar randamentul să fie maxim.
Un astfel de tratament este tratamentul prin pulverizare peste ramele cu puiet și acoperite de albine, pulverizare ce se realizează cu ajutorul unei pompițe de stropit, ce se utilizează de regulă la gradinarit.Tratamentul se efectueaza exact ca la o cultură vegetală, adică se stropește fiecare ramă în parte pe ambele fețe  până când toată suprafața este umectată.
Etapele tratamentului sunt:
-  identificarea stupilor cu probleme,

-  trecerea în carantină a stupilor bolnavi, adică acei stupi ramân pe vatră,

-  restrângerea cuibului la limita fagurilor acoperiți de albine (în cazul în care fagurii cu puiet  nu sunt acoperiți în totalitate cu albine, o parte din ei va fi eliminată). Cuibul va fi izolat termic prin introducerea după diafragmă a unei pernițe sau salteluțe.

Ramele de cuib neacoperite cu albine se vor elimina, cele care eventual sunt umplute cu miere vor fi extrase  apoi vor fi topite în totalitate.

 Urmează apoi tratamentul propriu zis ce constă în administrarea de sirop de zahăr în proporție de 1/1 prin pulverizare pe faguri și albine, în care s-a introdus antibiotic.
Se pot folosii urmatoarele antibiotice:
- oxitetraciclină injectabilă 05-08g substantă activă /litru sirop (oxitetracicina se va folosi doar perioada de repaus când nu există larve în stadiul de creștere),
- penicilină G 400 000-500 000 UI/litru sirop,
- streptomicină 1g/litru sirop)

 La prima serie tratamentul se repetă  la 3 zile, apoi la o săptamană.
După efectuarea primei serii de tratamente , familiile ce nu răspund la tratament se vor desfiița.
Pe perioada unui sezon activ după prima serie se vor administra cel puțin două tratamente preventiv  la distanță de cel mult 45 zile între ele.
Scopul efectuării unor tratamente preventive este de a preântâmpina reizbucnirea bolii, știut fiind faptul că boala nu poate fi eradicată de la  primul tratament, cu toate că după efectuarea primei serii de tratamente simptomele de boală dispar.

Cele mai bune rezultate  se obțin când se folosește o combinație de mai multe substanțe antibiotice: streptomicină + penicilină.
În farmaciile veterinare ambele antibiotice se găsesc într-un singur medicament sub denumirea de  "Penstrep". Doza utilizată este de  4ml/litru sirop.

În continuare după efectuarea tratamentului familia se ajută cu sirop de zahăr, în care se introduc vitamine și eventual protofil.
Pe timpul tratamentului, trebuie acordată o atenție deosebită urdinișurilor stupilor tratați, pentru a preântâmpina furtișagul. Urdinișul nu trebuie să aibă înalțimea mai mare de 8 - 10 mm, ca albinele ce intră în stup să nu poată intra direct din zbor, sau pe partea superioară a deschiderii, astfel încât să treacă de albinele ce stau de gardă.

Se poate trece apoi la următorul pas ce constă în ajutorarea familiei respective cu puiet căpacit, de la alte familii și schimbarea mătcii. Matca nu trebuie schimbată până când nu există certitudinea că familia respectivă nu mai prezintă probleme legate de sănatate. După expirarea perioadei de carantină, la familiile  ce s-au aflat în tratament, li se va acorda o atenție sporită, iar la prima extracție mierea se va extrage în totalitate, (nu trebuie să rămână decât coronițele),  nu se va amesteca cu cea de la restul stupinei și nu se va administra în hrana celorlalte familii.

Atentie ! netratarea la timp a familiilor bolnave duce la contaminarea altor familii sanatoase si face ca boala sa se extinda.

Tratamentele cu antibiotice trebuie să fie ultima opțiune și atâta timp cât există posibilitatea de tratament fără antibiotice cu rezultate certe, tratarea cu antibiotice ramane strict interzis!

Puiet afectat într-o familie cu probleme , nu există nici un fel de miros nu se vad larve moarte.

Dupa tratament, puietul se uniformizeaza și aspectul de puiet pestriț dispare.