Loca Europeana

Loca europeană este o boală bacteriană comună, fiind foarte des întâlnită. Afectează  populația de albine în stadiul larvar.

Infecțiile cu  Bacillus pluton, Bacillus alvei, Bacterium euridice, Bacillus orpheus sau Streptococcus apis, duc la înbolnavirea puietului larvar și poartă denumirea generică de” Locă Europeană” .

Loca europeană este mai puțin periculoasă decât  Loca americană, întrucat niciuna dintre bacteriile ce o produc nu sporulează.

Boala însoțeste de regulă afectiuni cronice ale albinelor lucrătoare și apare ca o consecința a vitalitații scăzute a puietului larvar în familiile afectate de nosemoză sau,  varroză + nosemoză.

Contaminarea în masă în familiile unde boala a debutat, se face pe cale bucală, prin consumul de hrană infectată, iar răspândirea bolii, prin albinele hoaţe, trântori (care au acces liber în orice familie), precum şi prin schimb de faguri infectaţi sau folosirea inventarului apicol nedezinfectat”.

Boala apare, de obicei, în luna mai şi este favorizată de existenţa unor familii slab dezvoltate, necorespunzător îngrijite, de timpul rece şi ploios, precum şi de lipsa culesului de nectar şi polen. Căldura din timpul verii şi apariţia unui cules bun, de mare intensitate, fac ca boala să regreseze. În cazul familiilor puternice boala poate să dispară.

Simptome si evoluție

În fază incipientă, boala este greu de depistat. În prima fază a îmbolnăvirii, sunt afectate larvele de vârstă foarte mica. Ca urmare este foarte greu de obsevat diferența dintre larvele sănatoase și larvele bolnave sau moarte. Singurele care pot face distincție sunt albinele lucratoare. Albinele lucratoare depistează celulele cu larve moarte, curață aceste celule, iar în locul lor matca depune alte ouă din care vor ecloziona larve diferite de varsrtă cu cele aflate în  vecinatate. Se întâlnesc situații în care albinele chiar daca elimină larvele moarte, mătcile refuză să ponteze din nou în acele celule.

Singurul indiciu de boală, boala fiind în fază incipientă, este un aspect neuniform al puietului căpăcit. Sub această formă boala poate evolua  timp îndelungat. Aspectul puietului căpăcit neuniform sau petriț fiind atribuit pe seama mătcilor bătrâne sau care pontează neregulat.

În cazul apariției unui cules abundent de nectar albinele lucrătoare depozitează nectarul în celulele libere. Se știe ca nectarul proaspăt are proprietați dezinfectante, fapt ce face ca boala să regreseze sau chiar să dispară.

Dacă în cazul familiilor puternice la apariția unui cules abundent există posibilitatea unor vindecări spontane, la marea majoritate a familiilor afectate boala nu dispare, ea evoluează încet fiind în continuare greu de depistat, familiile afectate se dezvoltă  greu, singurul indiciu vizibil fiind în continuare, aspectul puietului căpacit neuniform.

În lipsa unui cules abundent sau în cazul familiilor slabe, afectate de nosema, boala poate să evolueze spre situații  grave, în care vârsta larvelor afectate crește până aprope de stadiul căpăcit.

În această situație albinele lucrătoare nu mai pot curața celulele în care au decedat larve.

Pot fi observate  larve ce  devin mai transparente, se disting uşor traheile şi tubul digestiv. După puţin timp, corpul lor se înmoaie şi îşi schimbă poziţia normală, luând forme diferite, răsturnate, răsucite, devin gălbui şi treptat se bifurcă.  La 3-4 zile dupa ce larvele mor, începe procesul de descompunere treptată. În locul larvelor apare iniţial un lichid opalescent, apoi cafeniu, care cu timpul devine vâscos. Mirosul larvelor în acest stadiu poate fi de putrefacţie, dacă agentul patogen determinant este Bacillus alvei, acru când domină Streptococcus apis, sau aromat când pro­cesul infecţios a fost determinat de Bacterium euridice. Larvele nu aderă de suportul celulelor, fapt pentru care albinele le îndepărtează cu uşurinţă, iar suprafeţele de puiet devin heterogene. Când evoluţia bolii este  foarte înaintată  albinele nu pot îndepărta cantitatea mare de larve care pier, acestea se usucă sub formă de solzişori, uşor detaşabili de pereţii celulelor. Spre deosebire de loca americană, conţinutul larvelor bolnave nu este filant.

Când se îmbolnăveşte puietul căpăcit, căpăcelele celulelor se adâncesc şi devin mai închise la culoare. Prenimfele au culoarea maronie şi emană un miros de putrefacţie.

Aceasta situatie este stadiul final al bolii si se întalneste unde loca europeană este însotita de Nosemoză. 

Familiile afectate care au ajuns în stadiul final se depopulează ca mai apoi sa cadă pradă furtisagului.

Tratament 

 Avand în vedere că Loca europeană întodeauna însoțeste Nosemoza, iar acolo unde există Nosemoză și Locă europeană la un loc există și Septicemie, singurul tratament eficient este un tratament medicamentos cu antibiotice. Detalii în pagina: Tratamente cu antibiotice în stupină