Nosemoza

Prin intermediul acestei pagini vă propun să ne concentrăm atenția asupra unei boli despre care se discută foarte puțin în România, mă refer la nosemoză produsă atât de Nosema Apis cât și de Nosema Ceranae.
Nu doresc să creez teamă în rândul apicultorilor, însă o informare reală și concretă pe acest subiect poate face diferența dintre succes și eșec în apicultură. Teoria existentă în țara noastră, în cazul nosemozei este veche cu multe lipsuri, aș putea afirma: chiar depășită. Multe lucrări ce se doresc a fi de actualitate conțin aceleași informatii vechi preluate  și expuse diferit, uneori chiar eronat.
Pentru început fac o mică precizare: acolo unde există performanță, unde 90% din familiile de albine sunt foarte bune, nosemoza este ținută sub control. Dacă procentul ce reprezintă familiile  foarte bune în raport cu cele slabe sau foarte slabe se situează undeva până în 80% nosemoza își face de cap, sau alfel spus sunt rezerve foarte mari spre performanță doar prin combaterea nosemozei.
Încă o precizare: dacă nu a-ți luat măsuri pentru a ține sub control nosemoza, cu siguranță ea există.

Nu este o noutate faptul că nosemoza este o boală parazitară invazivă a albinelor adulte. Se știe că evoluează  sub formă ascunsă (cronică), pe toată perioada anului, dar şi eruptivă, cu manifestări puternice.  Evoluția spre forma eruptivă (acută) apare de regulă spre sfârşitul iernii şi începutul primăverii și este cea care duce la depopularea masivă și implicit dispariția coloniilor. Este considerată pe bună dreptate  "ucigașul nr. 1 în lumea albinelor.

 Cu toate acestea în apicultura românească dacă ar fi să se creadă ce-a ce relatează majoritatea stuparilor, nosemoza este inexistentă, sau la un procent neglijabil.
Realitatea este foarte cruntă, nosemoza este prezentă la cote alarmante, este  ca o frână în dezvoltarea familiilor de albine, afectează în mare măsură producția de miere și tot odată duce anual  la dispariția a foarte multe familii de albine. Nu există stupină în care nosema să nu fie prezentă. Cu toate acestea nu toți apicultori conștientizează prezența bolii în stupinele d-lor și cu atât mai puțin periculozitatea ei.
Dacă în privința diagnosticării varozei situația este clară, în cea ce privește nosemoza situația este total opusă. Motivul ... nosema nu poate fi evidențiată decât în urma analizelor de laborator și  ...... doar forma acută.
Datorită faptului că evoluția bolii sub formă cronică, sau ascunsă, este foarte greu de diagnosticat,  analizele nefiind întodeauna concludente, oficial nu este considerată formă de boală.
În Bolile și dăunatorii albinelor, dr. I Ogradă precizează:

"În formele latente de nosemoză, familiile bolnave se deosebesc prea puțin de cele sănătoase, singurele semne anormale putând fi: dezvoltarea inegală a familiilor din stupină, frecventele ,,schimbări liniștite"  de mătci și o mortalitate ceva mai crescută a albinelor. De regulă, la familiile puternice și în sezonul activ, boala nu se poate manifesta decât sub această formă lentă sau ascunsă, datorită faptului că albinele moarte înainte de vreme pot fi înlocuite prin prolificitatea crescută a mătcilor și, de asemenea, prin faptul ca ele mor și  sunt duse departe de stupi."

Principala modalitate de perpetuare a sporilor de Nosema o reprezintă ceara. Acesta este și motivul pentru care albinele lucratoare care curață și pregătesc celulele pentru ouat sunt infestate în cea mai mare măsură. Astfel albinelor doici li se reduce viața prin ingerarea sporilor, nu mai ating stadiul de culegatoare și astfel observam o familie  cu foarte mult puiet, la care populația de albine lucrătoare este diminuată.
Se știe că la albinele doici parazitate de nosema producția de laptișor din glandele hipofaringiene este mult diminuată, puietul aflat în stadiul larvar nu mai poate fi îngrijit corespunzător și se ajunge la boli ale puietului.
Întodeauna acolo unde nosema este instalată apar complicații sau boli secundare, boli care la randul lor slăbesc și mai mult imunitatea albinelor din coloniile afectate.
Prin distrugerea membranei peritrofice a peretelui intestinal (care are rolul de a proteja organismul de infecțiile existente în interiorul acestui organ), nosema crează codiții pentru apariția stărilor infecțioase la nivelul intestinului. Moartea albinelor parazitate de nosema survine în urma infecțiilor apărute la nivelul intestinului cât și a intoxicațiilor cu toxinele produse de nosema.

Oficial familiile de albine a căror dezvoltare lasă de dorit și care nu prezintă semne evidente, clare de boală, nu pot fi considerate bolnave.

Se poate spune pe bună dreptate că nosemoza în perioada sezonului activ este o boală fantomă.
Dacă oficial diagnosticul de nosemoză poate fi stabilit doar în urma analizelor de laborator, în practica apicolă nosemoza poate fi stabilită prin observarea unor indicii.
-puterea familiilor,
Întodeauna familiile afectate de nosema evoluează anevoios, deși raportat la cantitatea de puiet aflat în stadiul de creștere ar trebuii să fie bine populate.
-culoarea fagurilor,
La albinele afectate de nosema secreția de de laptișor, dar și de ceară este diminuată.
În situația normală albinele curăță și înprospătează suprafața fagurilor de cuib. Se poate observa la familiile sănătoase un aspect de proaspăt și curat, în timp ce la familiile afectate de nosema, suprafața fagurilor prezintă un aspect murdar de multe ori cu iz de mucegai.
-aspectul puietului căpăcit,
Acolo unde totul este în regulă puietul căpăcit este uniform. În cazul familiilor afectate de nosema întodeauna apre ca boală secundară "Loca Europeană". Aspectul puietului căpăcit va fi întodeauna pestriț și nu uniform.
Tratament
Dacă în privința diagnosticării pare destul de complicat în privința tratamentului situația este și mai complicată.
Doar înlăturarea cauzei ce a produs boala nu este suficient pentru a obține  vindecarea. 
Boala odată instalată produce complicații. Efectele complicațiilor  sunt  cu mult mai periculoase decat boala în sine. Întrucat puterea coloniilor reflectă starea de sănătate, este de dorit ca în stupină să existe doar familii puternice.
Profilactic se pot face tratamente prin administrarea de preparate pe bază de plante atâta timp cât boala nu și-a facut simțită prezența.
Când puterea  coloniilor este vizibil slăbită, boala este deja  instalată. 
Pentru tratament se v-a urmării refacerea puterii acestora prin dimensionarea corectă a spațiului în raport cu puterea. Familiile foarte slabe se vor unifica sau desfința. În lipsa culesului în natură se vor administra suplimente alimentare și biostimulatori.
În familiile bolnave alături de nosema întodeauna există boli asociate sau secundare (loca europeană + septicemie).
Tratamentul trebuie să aibă în vedere eliminarea acestor complicații și apoi tratarea nosemozei propriuzise.
Prima serie de tratamente va fi îndreptată împotriva bolilor asociate și va cuprinde o serie de minim 3 tratamente la interval de 7 zile între ele cu antibiotice (streptomicina +penicilina). Detalii în pagina: Tratamente cu antibiotice în stupină
Tratamentul strict îndreptat împotriva nosemozei se va face  în două etape. Prima etapă spre sfârșitul sezonului apicol și v-a avea drept țintă ultima generație de albine lucrătoare din sezon, albine ce vor îngriji generatia ce va ierna.
A doua etapă va fi la începutul sezonului apicol și va avea ca țintă albinele adulte din populația de ienare .
Singurul medicament capabil să oprească nosema  este:"Fumagilina"cunoscut la noi sub denumirea de "Fumidil-B".
Trebuie remarcat faptul că utilizarea greșită a fumagilinei nu va avea rezultatul dorit, evoluția familiilor afectate de boală va fi negativă. 
Un tratament eficient presupune administrarea a 3-5 grame medicament/familie  în funcție de puterea familiilor, medicament administrat în sirop. Condiția de bază este ca acest sirop să fie obligatoriu consumat de albine și nu depozitat în faguri sub formă de miere. Această condiție constituie esența tratamentului, cantitatea de medicament neconsumată de către albine se degradează și devine inutilă. 
În cazul familiilor foarte slăbite administrarea siropului se va face prin pulverizarea fagurilor acoperiți de albine.
În prospectul fumagilinei, prospect editat de către producător veți găsi și metoda administrării în turte. Această metodă are cea mai mică rată de succes, perioada lungă de la preparare până în momentul în care este consumată face ca medicamentul să nu mai fie eficient.
Cel mai bun randament se obține când este administrat prin pulverizare sau picurare printre albine.