Varroza

-Tratamente antivarroua

Dintre toate bolile albinelor,varroza se bucură de cea mai mare atenţie acordată de către comunitatea apicolă.

Varroza este o boala parazitară produsă de acarianul varroua. 

Metodele de tratament de la apariţia bolii şi pâna în prezent presupun distrugerea paraziţilor prin otrăvire, intoxicare, eliminare mecanică etc. Indiferent de metoda sau substanţa folosită, rezultatele de moment chiar dacă par relativ bune, pe termen lung sau dovedit a fi nesatisfăcătoare .

Interacţiunea dintre varroză, nosemoză, boli virale cât si bacteriene, este cauza principală ce determină pierderi însemnate de efective, cât si scăderi semnificative ale producţiei de miere. Fără aceste complicaţii, varroza, singură fără ajutor, nu ar fi atât de periculoasă.

Apicultura ultimilor ani a demonstrat din plin  necesitatea tratamentelor antivarroua, precum şi faptul că indiferent de metodă sau substanţe folosite, cât şi ca număr de tratamente, eliminarea totală a paraziţilor nu este posibilă. 

Stabilirea unei scheme viabile de tratament presupune cunoaşterea amanunţită a evoluţiei varroua, a consecinţelor după efectuarea de tratamente antivarroua și un ultim element de o maximă importanţă, efectele varroua asupra coloniilor de albine.

Consecinţele tratamentelor antivarroua,

Încă de la apariţia maladiei, comunitatea apicolă s-a mobilizat pentru a face față noii provocări. Aşa au apărut metode, precum  si substanţe îndreptate împotriva acarianului.

Dacă la început varroua părea a fi controlabil, în timp situaţia s-a schimbat.

În perioada de început a maladiei era suficient un tratament, maxim doua la sfârşitul sezonului, în lipsa puietului căpăcit.

Odată cu trecerea anilor acarianul a devenit din ce în ce mai greu de combatut cu toate că metodele de combatere cât şi substanţele folosite împotriva paraziţilor s-au diversificat și numărul de tratamente efectuate pe perioada unui an au crescut constant. Varoza însă a devenit  tot mai greu de controlat fapt ce provoacă mari probleme în apicultură. Oare de ce?

La început s-a crezut că parazitul a evoluat şi a devenit imun la otrăvurile folosite împotriva sa. Ca urmare s-au administrat substanţe mult mai agresive cu un numar tot mai numeros pe parcursul anului.

Chimioterapia apicolă, în timp, s-a dovedit a se întoarce împotriva intențiilor noastre iniţiale.Tratamentele chimice  au ca efect secundar slăbirea sistemului imunitar, pe de o parte, şi totodată creează un Varroua Desctructor tot mai  puternic şi mai adaptat. 

În acelaşi timp în urma parazitării albinelor, varroua ”transportă “ agenţii patogeni de la albinele infectate la cele aparent sănatoase. Cu un sistem imunitar slăbit albinele devin vulnerabile în calea infecţiilor bacteriene cât şi a celor virale.

Efectele varroua asupra coloniilor de albine

Paraziții invazivi, ca Varroua, Nosema  apis, precum şi Nosema ceranae, generează  pierderi crescătorilor de albine din întreaga lume și totodată reduc semnificativ capacitatea de producție a efectivelor parazitate. Acești paraziți amenință securitatea alimentară la nivel mondial, deoarece albinele sunt cele care asigură "polenizarea”.

În urma studiilor efectuate s-a putut stabili existenţa unor legături directe între cele trei tipuri de paraziţi. Acolo unde există varroua, sunt create condiţi de dezvoltare a nosemelor, şi condiţi pentru declanşarea bolilor virale şi împreună varroua + nosema creează condiţi pentru apariţia infecţiilor bacteriene. Bolile provocate de varroua +nosema pot fi la nivelul puietului în stadiu larvar cât şi a populaţiei de albine adulte.

Mecanismul prin care varroua ajută sau favorizează nosema este destul de complex. 
Doar prin prezenţa lor, paraziţii stresează familia de albine şi în special pe perioada iernii, se produce un consum mai ridicat de miere, cea ce are ca rezultat uzura exagerată a albinelor ce constituie populaţia de iernare şi apariţia diareei.

Acţiunea nocivă a parazitului nu se rezumă doar la parazitarea coloniilor de albine cu hemolimfa cărora se hrăneşte, ci faptului că paraziţii produc leziuni albinelor adulte parazitate, cât şi albinelor în stadiul larvar în procesul de dezvoltare al parazitului.
Este ştiut că pentru a favoriza germinarea  sporilor de nosema trebuiesc întrunite anumite condiţii prielnice.
Acarienii prin leziunile pe care le produc, cât şi prin toxinele introduse în hemolimfa albinelor parazitate, ajută sporii de nosema spre a germina. 

Infestările severe cu Varroa  în afară de nosema, sunt de obicei însoţite de o multitudine de simptome denumite generic Sindromul parazitic (PMS - Parasitic Mite Syndrome). Toate acestea slăbesc și mai mult sistemul imunitar.

Așadar acolo unde varoua şi-a facut simţită prezenţa sunt create condiţii prielnice pentru apariţia tuturor bolilor posibile în funcție de puterea familiilor, de gradul de infestare cu varroua, cât şi de ori ce condiţie de nutriţie sau mediu ce crează discomfort coloniei de albine.  
În familiile de albine unde nosema este prezentă pe perioada sezonului activ, albinele lucrătoare care curaţa şi pregătesc celulele pentru ouat sunt infestate în cea mai mare măsură. De aici se porneşte un cerc vicios: albinelor doici li se reduce viaţa şi capacitatea de a secreta laptisor prin ingerarea sporilor. Nu mai ating stadiul de culegatoare si astfel observăm o famile cu o populaţie de albine lucrătoare mică în raport cu cantitatea de puiet aflat în stadiul de creştere. Totodată prin faptul că populaţia de doici este micşorată, cât şi datorită capacitaţii reduse a acestora  de a secreta lăptișor, puietul nu mai poate fi îngrijit suficient.
În aceste condiţii perioada de evoluţie a puietului de la ou până la eclozare se măreşte cu  1-2 zile, fapt ce duce la o înmulţire mai accentuată a varroua. 

Schemă de tratament antivarroua

Pentru a ţine  sub control populaţia de varroua şi în acelaşi timp pentru a avea colonii puternice este necesară o schemă eficientă de tratament, care să conţina în afară de masuri de combatere directă şi măsuri de eliminare a condiţiilor  favorabile  înmulţirii varroua , cât şi măsuri de tratament împotriva bolilor transmise sau favorizate de varroua.

1. Eliminarea condiţiilor favorabile înmultirii varroua.

Am introdus un nou concept în lupta antivarroua "condiţii favorabile înmulţirii varroua".

Dacă în continuare vom merge pe ideea  de a combate cauza fără a ţine cont de efectele deja produse, evoluţia maladiei pe termen lung va fi aceeaşi. Stiu ca discuţiile referitoare strict la metode și mijloace de tratament sunt necesare, chiar importante, dar nu de ajuns. Tocmai de aceea cred ca ar trebui sa avem o strategie, o viziune mai largă structurată în timp, pentru lupta de combatere a acarianului Varroa. Trebuie ţinut cont de tipul de tratament, precum şi momentul efectuarii lui, în plus de acestea mai trebuie ţinut cont de evoluţia varroua raportată la situaţi diferite întalnite pe teren.

Ce sunt condițiile favorabile înmulțirii varroua?

Cu toţii am remarcat faptul ca astăzi varroua se înmulteşte mult mai repede decât în perioada de debut, dar ...surpriză ...există familii de albine în care gradul de parazitare este mic, chiar foarte mic.
Se poate afirma ca acele familii ce prezintă un nivel scăzut de parazitare se comportă exact ca în anii de început ai maladiei, în timp ce la celelalte familii maladia a evoluat.

Este posibil aşa ceva ? Desigur nu.

Ciclul de dezvoltare al Varroua este acelaşi. Se ştie ca varroua a evoluat, dar evoluţia sa se rezumă la rezistenţa crescută împotriva substanţelor folosite pentru al combate.

Dacă ciclul de evoluţie este tot ca în anii de debut, se poate spune ca există un element care face ca varroua să se înmulţească mult mai agresiv.

Care sunt condițiile favorabile îmnulțirii varroua și cum acționează?

Pentru a pune în lumină elementul favorizant trebuiesc analizate situaţiile din teren.

Dacă facem o paralelă între ciclul de evoluţie al varroua şi ciclul de dezvoltare al albinelor se poate foarte uşor constata faptul ca ciclul varroua se suprapune perfect peste ciclul de dezvoltare al albinelor de sex masculin (trântori).

Dacă puietul de trântor este absent femelele de varroua sunt nevoite să paraziteze celulele de albine lucrătoare.

În sezonul activ la o familie de albine perfect sănatoasă perioada de dezvoltare a albinei lucrătoare de la ou până la eclozionare este de 490-500 h.

În această situaţie femela de varroua are sanse de 50% ca la eclozionarea albinei parazitate, să aibă o fiică matură şi fecundată aptă de reproducţie.

În situaţia în care familia de albine este în suferinţă, albinele doici îşi îndeplinesc mai greu îndatoririle. În consecinţă  perioada de dezvoltare de la ou până la eclozionare poate întarzia şi cu 48h.

Daca în situaţia normală femela de varroua are şanse de 50% pentru o singură fiică, în cea de-a doua situaţie şansele cresc spre 100% pentru o singură fiică,  50% pentru doua fiice şi între 6-9% pentru trei fiice. 

Acestă  situaţie este întâlnită tot mai des şi constituie  unul din elementele favorizante pentru dezvoltarea varroua.

Nu este singură. O altă variantă în care paraziţii se dezvoltă foarte agresiv este atunci cand debutul puietului de trântori se face mult mai devreme decât în situaţia normală. Se ştie că odată cu începerea pontei de către mătci, începe şi dezvoltarea populaţiei de acarieni. La început foarte slab datorită lipsei puietului de trântori, situaţie care se schimbă începând cu debutul populaţiei de trântori. Odată cu apariţia puietului de trântori dezvoltarea populaţiei de varroua începe să crească numeric, urmând, să atingă  apogeul dezvoltării la sfârşitul perioadei de roire, cand populaţia de trăntori cunoaşte maximum de dezvoltare. 

Dacă debutul populaţiei de trântori se face mult mai devreme,(mătci bătrâne sau cu handicap, nosemoză, sau familii foarte puternice ce se pregătesc de roit) situația poate deveni catastrofală.

Există şi o a treia variantă.

Se ştie ca metoda de luptă împotriva bolilor folosită de către albine a fost roirea naturală. Chiar şi în zilele noastre albinele încearcă să învingă bolile tot prin roire.

Se poate observa primul pas pe care îl fac coloniile de albine în drumul spre roire, prin debutul unei populaţii numeroase de trântori. În ultimii ani tot mai timpuriu, chiar şi în cazul coloniilor de putere medie sau mică.

În natură, roiul primar prin faptul că părăseste fagurii, ce sunt principalul element ce duce boala mai departe, are şanse de vindecare.

În situaţia noastră o familie ce se pregateşte de roit depune un efort imens. Desigur varroua beneficiază din plin. 

În cele mai multe cazuri apicultorul prin intervenţia sa opreşte evoluţia coloniei spre roire. Colonia nu renuntă, aşteaptă un nou moment prielnic şi creşte în continuare trântori în numar foarte mare. Varroua la randul său, având foarte mult puiet de trântori la dispoziţie trece la o înmulţire aproape exponenţială. 

În continuare colonia epuizată, slabită pe deoparte datorită varroua, pe de altă parte de elementul ce a dus spre roire (nosema, boli virale, sau bacteriene) cunoaşte o depopulare masivă.

Varroua nu are nici un motiv să dispară din colonia respectivă.

În perioada imediat următoare depopulării, apicultorul constată o populaţie foarte mare de varroua, puiet în diferite stadii împrăștiat în fagurii de cuib, faguri ce nu mai sunt acoperiţi în totalitate de albine.

Vina cade asupra varroua cu toate ca nu este singurul vinovat. Sechelele produse de varroua an de an, sunt cauzele ce au silit colonia să ajute la înmulţirea exagerată a varroua prin  creşterea în permanenţă a unei populaţii mari de trântori. Tot ele sunt responsabile pentru moartea prematura a albinelor luratoare.

Din păcate acest scenariu este tot mai întâlnit în ultimi ani.
Mai presus de toate aceste cauze favorizante în ultimii ani și-a făcut apariția cauza supremă. Este aparent inofensiv, însă este răspunzător de majoritatea pierderilor din apicultură. Sunt insecticidele și pesticidele folosite în agricultură.
Există de mai mulți ani așa zisul sindrom CCD, sindrom care s-a dovedit a fi rezultatul interacțiunii dintre neonicotinoide și nosema ceranae, asupra coloniilor de albine.
Cum se ajunge de la neonicotinoide la înmulțirea în exces a varroua ?  Extrem de simplu.
Cantități infime de neonicotinoide sunt suficiente pentru scăderea imunități albinelor, fapt ce duce la dezvoltarea nosemelor și la infecții virale (în vidoclipul atașat începând cu minutul 1:17:47). În familiile expuse la efectul neonicitinoidelor apare nosema, apar boli virale, perioada de dezvoltare a puietului de la ou la albină adultă crește cu 1-2 zile și implicit varroua devine mult mai numeros decât în familiile ce nu sunt afectate de neonicotinoide.

Un documentar despre CCD , sau cauza adevărată a dispariției albinelor.

2. Combaterea directă a paraziţilor, 

Se ştie că indiferent de metodă sau substanţe folosite, cât şi ca număr de tratamente, eliminarea totală a paraziților nu este posibilă. Chiar dacă  cu mari eforturi, paraziţii ar fi eliminaţi în totalitate din stupina proprie, coloniile se vor contamina la primul contact cu albinele din alte stupini. Altfel spus vor fi la fel de parazitate după primul mare cules, indiferent dacă paraziţii au fost eliminaţi în totalitate sau până la un minim suportabil.
Avand în vedere efectele adverse ale tratamentelor antivarroua, se va urmarii eliminarea paraziţilor până la un minim suportabil pentru colonie cu cât mai puţine tratamente.  
Programul anual de tratamente cuprinde doua etape.
Primul tratament în perioada dintre culesul la salcâm și tei. La acest tratament trebuie avut în vedere  faptul că majoritatea varroua se află în celulele cu puiet căpăcit. Se impune deci unu maxim doua tratamente de  contact, la care efectul să fie activ minim 14 zile. 

A doua etapă a tratamentului se face la sfârşitul sezonului apicol în lipsa puietului căpăcit.
Pe toată perioada activă a sezonului apicol se vor face periodic evaluări ale gradului de infestare.
Dacă infestarea este mică se va respecta programul anual. 
În cazul unor infestări masive se vor face tratamente suplimentare imediat ce se constată infestarea.   

3.Tratament împotriva bolilor transmise sau favorizate de varroua.
Întodeauna infestările severe cu varroua sunt însoțite de boli asociate sau favorizate de varroua. Se impune efectuarea suplimentar față de programul anual de tratamente antivarroua și tratamente destinate să refacă vitalitatea coloniilor afectate.
În funcție de puterea familiilor, tratamentele pot fi profilactice sau curative.
În stupinele unde puterea familiilor nu este afectată se vor face tratamente profilactice prin administrarea de suplimente alimentare pe baza de extracte naturale si vitamine.
Dacă însă puterea familiilor este vizibil afectată se va trece la tratamente curative.
În funcție de aspectul puietului căpăcit se vor face tratamente cu antibiotice (detalii in pagina tratamente cu antibiotice în stupină), sau prin administrarea de fumagilin la sfârșitul sezonului apicol acolo unde aspectul puietului căpăcit este uniform însă puterea familiilor a fost afectată.  

Evolutia varroua,

Varroza este o boală parazitară gravă a colonilor de albine. Puietul și albinele  sunt atacate concomitent. Agentul responsabil al bolii  esteVarroua Destructor, remarcat pentru prima data în 1904 la albina Indiană –“Apis Cerana”.  Masculul Varroua este mult mai mic decat femela, are 0,85 mm lungime si 0,8mm laîime. Are corpul aproape rotund de culoare galben până la gri. Masculii nu pot parazita fiincă trompa este folosită în scopul reproducerii respectiv : pentru transportul spermei.

Acarianul de sex feminin are 1,2 mm lungime si 1,6 mm latime , un corp exterior bombat .

Are  culoarea  aproape alba in procesul de metamorfoza, apoi maro si mai tarziu la maturitate , maro-roscat inchis.Suprafata corpului acarianului prezinta o pilozitate foarte mare. Prezinta patru perechi de picioare , scurte si puternice ce se termina cu ventuze . Adera foarte bine pe albina si cu greu poate fii indepartat.

 Parazitii isi petrec cea mai mare parte a vietii in celulele cu puiet, iar pe albine se stabilizeaza cu precadere pe partea ventrala. Aatunci cand  se observa usor  pe partea dorsala(pe spate), este deja o infectie foarte  mare. La varroua picioarele au si rol olfactiv. Cea mai importanta parte a corpului este aparatul bucal , prevazut cu o trompa cu care inteapa tesuturile moi de la nivelul segmentelor ZX abdominale ale albinelor sau a nimfelor.

Reproducerea acarianului.

Cu putin timp inainte ca puietul sa fie capacit, femela de varroua patrunde in celula. Aluneca in celula si se ficseaza in sucul alimentar al larvei.Exista pareri ce sustin,ca acarianul pentru o prima perioada manifesta o atitudine protectoare pentru puietul gazda. Aceasta situatie se mentine pana cand incepe perioada de metamorfoza a larvei si spatiul din celula se limiteaza. Din acel moment femela se hraneste pentru prima data  din hemolimfa larvei cea ce  stimulata activitatea ovariana. In acest fel se sincronizeaza dezvoltarea acarianului si a albinei-trantor. Dupa aproximativ 70 de ore femela depune primul ou, care este intotdeauna de sex masculin, intrucat dezvoltarea si maturitatea sexuala dureaza mai mult decat la femela. Dupa primul ou urmeaza  alte 4-5 oua, de sex feminin, la interval de 30 de ore.

Dezvoltarea completa de la ou la adult dureaza la femela 130 de ore ( 5,5 zile) si 150 de ore la mascul. Cand celula e invadata de o singura femela, in celula va  fi un singur mascul si imperecherea va fi intre frate si surori.

 Pot avea loc pana la 9 imperecheri cu prima femela. Actul imperecherii consta in transferul spermei cu ajutorul picioarelor, de la mascul la femela.  Indata ce se maturizeaza a doua femela, prima e parasita si se repeta imperecherea cu a doua apoi cu urmatoarea, pana cand eclozioneaza albina. Varroa se poate imperechea numai in celula in care s-a nascut, deoarece apoi o parte a aparatului sau genital  se distruge si orice imperechere este imposibila, femela ramanand sterila pentru totdeauna. Daca masculul moare inainte de maturizare, toate femelele raman sterile. Se spune ca asta se intampla la 10-46% din celulele infestate.

 In momentul cand noua albina eclozioneaza, o parte a acarienilor raman in celula. Fiicele imature si masculul care nu are aparatul bucal sa se hraneasca pe o albina, vor muri in curand. Fiicele fecundate vor iesi, vor parazita alte albine si pot sa continue ciclul.