Ca orice organisme vii şi albinele se pot îmbolnăvi. Bolile şi afecţiunile, prin
moartalitea pe care o produc în rândul albinelor atât în stadiu larvar dar şi lucratoare, reduc drastic perioada de viaţă şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind
neproductive. Se pierd familii sau chiar stupini întregi, se produc pagube ce vor fi suportate de apicultor și nu de stat cum ar fi normal.
Diagnosticarea bolilor albinelor, prevenirea şi combaterea lor reprezintă cheia succesului în apicultură.
Dacă în cea ce priveşte diagnosticarea cât şi a tratamentelor, teoretic ar trebuii să fie foarte simplu, în practică este total diferit.
Cei mai mulţi medici veterinari, responsabili cu diagnosticarea cât şi cu stabilirea de tratamente necesare, cu greu pot face distincţie între o matcă, o albină lucratoare sau un trântor.
Diagnosticarea bolilor albinelor, prevenirea şi combaterea lor reprezintă cheia succesului în apicultură.
Dacă în cea ce priveşte diagnosticarea cât şi a tratamentelor, teoretic ar trebuii să fie foarte simplu, în practică este total diferit.
Cei mai mulţi medici veterinari, responsabili cu diagnosticarea cât şi cu stabilirea de tratamente necesare, cu greu pot face distincţie între o matcă, o albină lucratoare sau un trântor.
În condiţiile actuale responsabilitatea cade tot pe umerii noştrii ai apicultorilor.
Voi încerca în paginile ce urmează să aduc în prim plan un mod diferit de a privii lupta pe care cu toţii o ducem împotriva bolilor şi dăunatorilor albinelor.
Principalele boli în ordinea pagubelor ce le produc sunt:
Principalele boli în ordinea pagubelor ce le produc sunt:
În practica apicolă se poate diferenția foarte ușor familiile ce evoluează normal de familiile cu evoluție deficitară. Este știut faptul că o familie puternică este și sănătoasă, în timp ce într-o familie ce evoluează deficitar starea de sănătate este precară. Deasemeni trebuie evidențiat faptul că într-o familie sănătoasă albinele își îndeplinesc sarcinile, în timp ce într-o familie a cărei stare de sănătate este afectată albinele își îndeplinesc mai greu îndatoririle fapt ce poate fi ușor evidențiat și în consecință poate fi considerat indiciu de boală.
Sunt trei aspecte ce trebuiesc urmărite la fiecare familie în parte, aspecte ce pot stabilii starea de sănătate.
- nivelul de populare,
- aspectul puietului căpăcit,
- culoarea fagurilor de cuib.
În lume se fac eforturi pentru a crește rezistența albinelor în fața bolilor cât și a varroua. Ca rezultatele sa fie pozitive şi de durată, se acordă o atenţie foarte mare genetici. Scopul este obţinerea de exemplare cu rezistenţa crescută şi în special la varroua. Drumul este lung şi greoi, rezultatele sunt incerte deocamdată, iar până la obţinerea unui progres real va mai trece mult timp.
Sunt trei aspecte ce trebuiesc urmărite la fiecare familie în parte, aspecte ce pot stabilii starea de sănătate.
- nivelul de populare,
- aspectul puietului căpăcit,
- culoarea fagurilor de cuib.
În lume se fac eforturi pentru a crește rezistența albinelor în fața bolilor cât și a varroua. Ca rezultatele sa fie pozitive şi de durată, se acordă o atenţie foarte mare genetici. Scopul este obţinerea de exemplare cu rezistenţa crescută şi în special la varroua. Drumul este lung şi greoi, rezultatele sunt incerte deocamdată, iar până la obţinerea unui progres real va mai trece mult timp.
Trebuie făcută însă o precizare: Cu toţii ne dorim albine cu o rezistenţă mare în mod
natural, însa neglijarea familiilor de albine prin neefectuarea tratamentelor
din dorinţa de a crea o rezistenţa naturala, este cea mai mare greșeală pe care
o putem comite. Obținerea de exemplare cu rezistenţă naturală crescută, se face prin selecţia şi reproducerea
exemplarelor care au dovedit deja o capacitate de supravieţuire exceptională, fără intervenţia omului. Se poate spune despre o colonie că are o asemenea
rezistenţă dacă supravieţuieşte mai mulţi ani fără nici-un tratament cu o
sănătate foarte bună. O familie care nu posedă asemenea însușiri nu va căpăta o
rezistență mai mare pentru că nu este tratată. Dimpotrivă, lipsa tratamentelor
va duce către pierderea familiilor. Și ce este și mai grav, în cazul înțelegerii greșite a acestui raționament se poate ajunge la adevărate bombe
biologice care să afecteze nu doar propria stupină, dar și stupinele vecine
prin propagarea unui numar imens de agenți patogeni.
Acest
tip de abordare nu este la îndema oricarui apicultor, trebuie făcut în centre de cercetare, unde există personal calificat, dotare cu aparatură necesară și fonduri
suficiente.
La nivel de stupină se pot face tratamente și mai puțin cercetare.
Dacă din punct de vedere al libertații nu trebuiesc îngrădiți cei ce vor să facă cercetare, și ei la rândul lor nu trebuie să pună în pericol sănătatea albinelor aflate în vecinatatea d-lor.
La nivel de stupină se pot face tratamente și mai puțin cercetare.
Dacă din punct de vedere al libertații nu trebuiesc îngrădiți cei ce vor să facă cercetare, și ei la rândul lor nu trebuie să pună în pericol sănătatea albinelor aflate în vecinatatea d-lor.
Cine a incercat tratament antivaroa doar cu ulei esential de arbore de ceai (tea tree)impreuna cu salcia - wintergreen- numita aspirina .Eu am testat in toamna 2017 pe doi stupi populati pe 16-18 rame . Pana acum pierderile sunt de 4-5 albine in fata urdinisului . Sper sa fie un succes garantat aceste uleiuri esentiale . Sanatate!
RăspundețiȘtergereUleiul esential din arborele de ceai poate fi folosit ca insecticid. Nu stiu ce eficientă are şi cât de nociv poate fi pentru albine.
RăspundețiȘtergereÎn lupta antivarroua , până la elaborarea unei tehnologii care să elimine în totalitate paraziţii trebuie acordată o atenţie sporită complicaţiilor produse sau favorizate de varroua.